George Mucibabici, Preşedinte Deloitte România: Schimbarea de mentalitate - antreprenorul român, lider de piaţă

1 apr 2019 Autor: George Mucibabici

Decembrie 2014. Banca Transilvania preia Volksbank. O ştire uluitoare, dar marcantă în istoria modernă a României. O bancă românească, pornită de un grup de antreprenori români, preia subsidiara unei mari bănci din Austria. La ceva vreme după aceasta, mai preia încă o bancă şi încă una şi devine, în 2018, cea mai mare bancă după active din România. Mi-am adus aminte atunci de ce-mi povestea un omolog al meu din Banca Belgiei în perioada în care lucram în Banca Naţională a României, despre peisajul bancar şi de business din Belgia din anii ‘50-‘60, când cele mai mari bănci şi firme erau americane. Cu timpul, situaţia s-a inversat şi băncile belgiene au preluat supremaţia în piaţă. Atunci îmi venea greu să cred că vom asista şi în România la un proces similar. Dar, treptat, iată că se întâmplă şi la noi acelaşi lucru. Deşi până de curând visul antreprenorilor români era să dezvolte un business, după care să-l vândă unei mari companii străine, unii dintre aceştia au decis să continue şi, în pofida concurenţei cu coloşii din lumea avansată şi fără prea mult ajutor de la statul român, să reziste, ba chiar să preia poziţii dominante în piaţa românească. Lăudabil şi meritoriu. Extraordinar chiar.

Sunt acum antreprenori români care au început să pună în practică principii de guvernanţă corporativă după toate standardele zilei sau pregătesc programe de succesiune în familie. Puţin înainte de criza din 2008, un antreprenor român, proprietarul unei mari firme de construcţii din Romania, m-a întrebat dacă să-şi vândă firma sau nu. Avea pe masă o ofertă substanţială de la un fond de investiţii respectabil. Ca să-i pot da un răspuns documentat, am apelat la un expert din reţeaua Deloitte. Prima întrebare pusă de colegul meu antreprenorului a fost: „Aveţi copii?“. „Am un băiat, student în SUA acum“, i-a răspuns antreprenorul. „Pe băiatul dumneavoastră l-aţi întrebat dacă el este de acord?“, l-a întrebat în continuare colegul meu. În acel moment am înţeles diferenţa de mentalitate între noi şi lumea în care cultura antreprenorială nu a fost întreruptă de 50 de ani de comunism, iar proprietatea şi păstrarea afacerii în familie sunt noţiuni încastrate adânc în cultura antreprenorială şi în societate. Evident, fiul a spus „nu“, antreprenorul nu a vândut şi astăzi afacerea a crescut, iar fiul începe să preia treptat conducerea firmei.

Într-un context similar se înscrie şi un alt caz la care mă gândesc, şi anume preluarea unui mare combinat chimic aflat în proprietatea statului, Oltchim, de către un antreprenor român, Chimcomplex, companie privată deţinută de omul de afaceri român Ştefan Vuza. Dimensiunea, similar ca în cazul BT-Volksbank, de la David la Goliat, aproape de zece ori mai mare. Numeroase provocări, scepticism uriaş, mai ales în rândul conaţionalilor noştri: „Nu se poate, e o idee proastă, de unde să aibă bani un antreprenor român să cumpere un combinat al statului?“. Probabil că soarta ar fi fost ca a atâtor altor combinate din epoca de aur, lichidate şi vândute la fier vechi.

Echipa Deloitte care a lucrat la acest proiect s-a aplecat fără prejudecăţi asupra business case-ului şi asupra planului de afaceri. După discuţii cu principalele părţi interesate, traderi internaţionali în comerţul cu sodă, principalul produs rezultat din chimia sării, am constatat că ideea nu era nici pe departe nebunească; îndrăzneaţă, da, dar nu fantezistă. În urma unui proces lung, la care am lucrat împreună cu Deloitte Marea Britanie, Chimcomplex a obţinut finanţare de 164 de milioane de euro. Banii au fost folosiţi pentru achiziţionarea activelor Oltchim şi pentru alte cheltuieli adiacente, inclusiv capital de lucru necesar pentru înglobarea Oltchim în Chimcomplex şi relansarea producţiei în mod integrat. Vorbim acum de o companie a cărei cifră de afaceri va depăşi în scurt timp de zece ori cifra de afaceri a Chimcomplex şi care în nişte ani poate ajunge şi ea o companie locală de 1 miliard de euro, aşa cum ne-au surprins alte companii controlate de antreprenori români.

Trăim într-o lume care se schimbă mereu. Ceea ce ieri era evident, astăzi nu mai este actual şi vom asista probabil în timpul vieţii noastre la modificări de substanţă în percepţia noastră asupra noţiunii de mare sau mic, local şi multinaţional. Un lucru e cert, economia va creşte mereu, mai rapid sau mai încet, cu suişuri şi coborâşuri, urmând trendul global în care ne încadrăm şi nu se va opri până când România nu-şi va ocupa locul rezervat de mărime, de potenţialul pieţei sale şi de numărul de locuitori ai săi.

„Deşi până de curând visul antreprenorilor români era să dezvolte un business, după care să-l vândă unei mari companii străine, unii dintre aceştia au decis să continue şi, în pofida concurenţei cu coloşii din lumea avansată şi fără prea mult ajutor de la statul român, să reziste.“

Printeaza

Atenţie: Această scriere publicistică este destinată exclusiv abonaţilor ZF Corporate. Utilizatorii pot descărca şi tipări conţinut de pe acest site doar pentru uzul personal sau fără scop direct ori indirect comercial. Toate materialele publicate sunt protejate de către Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare - privind dreptul de autor şi drepturile conexe.