ZF Live. Cristian Erbaşu, preşedintele Patronatelor Societăţilor de Construcţii: Statul român ar trebui să susţină mai mult firmele româneşti care au angajaţi; la licitaţii participă firme din Bulgaria sau Ungaria

12 sep 2017 Autor: Roxana Rosu

♦ Lipsa forţei de muncă este de fapt una dintre cauzele întârzierii multor proiecte de infrastructură în ultimii ani, în condiţiile în care companiile care au câştigat licitaţiile nu au de cele mai multe ori angajaţii de care au nevoie, ci subcontractează proiectele.

Companiile româneşti de construcţii nu beneficiază de susţinere nici din partea statului, pentru a se dezvolta şi a se extinde pe alte pieţe, şi nici din partea băncilor, aşa cum se întâmplă cu firmele din alte ţări, rezultatul fiind că la licitaţii am ajuns să vedem firme din Bulgaria şi Ungaria, pe lângă marile grupuri internaţionale, a spus la ZF Live Cristian Erbaşu, preşedintele Federaţiei Patronatelor Societăţilor de Construcţii şi proprietarul companiei Construcţii Erbaşu.

„Firmele se pot duce cu proiecte afară doar dacă afacerea lor centrală, din ţară, merge bine. O firmă românească care nu mai are lucrări în România şi pleacă afară nu va avea succes acolo. În plus, orice firmă străină este susţinută de ambasadă, politic, indiferent de partidul de la putere. Ale noastre nu“, explică Erbaşu lipsa companiilor româneşti pe plan regional.

Un alt motiv pentru care nu vedem companii locale implicate în proiecte de pe alte pieţe este lipsa de susţinere din partea băncilor, care nu acordă finanţări pentru contracte derulate în străinătate. „Nu poţi fi perfomant pe alte pieţei dacă nu poţi fi competitiv financiar“.

În opinia lui Cristian Erbaşu, în România nu a fost susţinută dezvoltarea unor companii locale care să poată participa la licitaţii şi afară. „După 27 de ani, vedem la licitaţii firme din Bulgaria, din Ungaria, din Slovacia“.

Pentru a se putea dezvolta pe o piaţă atât de competitivă cum este cea de construcţii, capitalul românesc ar avea nevoie de susţinere mult mai mare din partea statului, mai ales pentru companiile care au forţă de muncă activă în România, dar constructorii spun că există prea puţină deschidere în acest sens în ultimii ani, indiferent de partidul de la putere.

Lipsa forţei de muncă este de fapt una dintre cauzele întârzierii multor proiecte de infrastructură în ultimii ani, în condiţiile în care companiile care au câştigat licitaţiile nu au de cele mai multe ori angajaţii de care au nevoie, ci subcontractează proiectele.

Din păcate, companiilor care depun oferte li se cere să aibă diferiţi experţi angajaţi, dar nu şi un număr minim de angajaţi, care să permită derularea fără întârziere a lucrărilor.

„Sunt 11 firme la licitaţia pentru Centura Capitalei, dar câte au şi angajaţi? Au bonitate, sunt venite de afară, vor semna constractele, dar lucrările nu se vor derula sau se vor derula foarte lent pentru că vor fi condiţionate de capacitatea de execuţie din punct de vedere al forţei de muncă. În licitaţie nu se cere o cifră minimă de angajaţi pe ultimii 3 ani. Se cere să ai specialişti, experţi pe diverse domenii, dar nu un minim de angajaţi“.

În total, sectorul construcţiilor are în prezent sub 400.000 de lucrători, dar, având în vedere toate licitaţiile derulate în acest an şi pe care va începe execuţia în circa un an, companiile vor avea nevoie de 500-600.000  de oameni în 2018. „Nu ştiu unde îi vom găsi“, spune Erbaşu.

O altă problemă semnalată de antreprenorul român ţine de organizarea licitaţiei, în sensul că, dacă firma câştigătoare nu poate derula contractul, întreaga procedură se reia de la zero, când ar fi mult mai simplu să se predea lucrarea firmei ieşite pe locul doi, apoi celei de pe locul trei la licitaţia iniţială.  „Aşa e peste tot în lume“, spune Cristian Erbaşu.

În ceea ce priveşte sectorul construcţiilor în ansamblu, având în vedere evoluţia din primele luni şi decizia guvernului de a reduce fondurile alocate pentru investiţii la rectificarea bugetară, piaţa va încheia anul la un nivel similar cu cel de anul trecut, poate în uşoară scădere, în condiţiile în care lucrările din zona privată nu pot compensa lipsa celor publice.

Constructorii aşteaptă însă anul viitor o redresare a situaţiei, pe fondul licitaţiilor organizate în acest an şi care vor intra cel mai probabil în execuţie abia în 2018.

„În 2014-2015 a fost o frenezie pe zona de infrastructură pentru că proiectele derulate atunci ţineau de exerciţiul european 2007-2013, pe fonduri europene, şi absorbţia a ajuns la 90%. Din păcate, în paralel, nu s-a pregătit următorul exerciţiu financiar şi nu au apărut lucrări noi de infrastructură. Au apărut licitaţiile în ultimele luni“.

O noutate în organizarea licitaţiilor este că proiectantul şi constructorul îşi asumă acum împreună proiectul, dar semnarea contractului durează, este întârziată de contestaţii şi exproprieri. „După licitaţie, mai durează un an până încep lucrările efectiv“.

Dificultăţile din zona de construcţii sunt amplificate şi de lipsa acută a forţei de muncă, atât calificată, cât şi necalificată, ceea ce limitează drastic capacitatea de derulare a proiectelor.

În ultimii ani, muncitorii români au fost atraşi atât de ţările vestice, unde au demarat mari proiecte de infrastructură odată cu ieşirea din criză, cât şi de mediul privat local, pe măsură ce tot mai mulţi lucrători au început să fie căutaţi pe zona rezidenţială, punând în dificultate companiile care au proiecte de infrastructură. În acelaşi timp, statul a devenit un concurent serios al mediului privat, oferind salarii bune şi având criterii de performanţă mai relaxate.

„În ultimele trei luni toţi constructorii au fost nevoiţi să crească salariile nejustificat de mult, fără ca majorarea să se bazeze pe productivitate mai mare. Este o creştere artificială. Este nevoie de creşterea salariilor, dar bazată pe productivitate şi să se regăsească în creşterea veniturilor companiilor“.

O privire de ansamblu asupra pieţei locale arată că infrastructura este într-o situaţie dificilă în primul rând pentru că a lipsit o abordare unitară asupra acestui subiect, fiecare schimbare politică aducând şi o nouă strategie, ceea ce a creat blocaje majore şi probleme legislative.

„În construcţii, dacă nu ai continuitate, ce faci când ai nevoie de 1000 de oameni, apoi dai afară 500 şi peste un an iar cauţi 1000? De aceea multe firme lucrează cu antreprize, nu angajează muncitori direct“, spune Cristian Erbaşu.

El aminteşte cazul unui alt antreprenor din construcţii care a semnat în 2o15 contractul pentru o bucată de autostradă şi nu a început încă lucrările pentru că nu a primit încă autorizaţia de mediu. „Stă degeaba, nu se poate apuca de lucrare, din cauza acestei autorizaţii. Autostrada trebuia terminată în doi ani“.

Firma Erbaşu este una dintre cele mai vechi companii locale, înfiinţată în 1990, cu afaceri de 380 milioane lei în 2016 şi 600 de angajaţi. La nivel de grup, Cristian Erbaşu spune că cifra de afaceri s-a stabilizat la 80-100 de milioane de euro, la un total de peste 1200 de angajaţi.

„Sper ca anul acesta să ne apropiem de cifra de afaceri de anul trecut. Am lucrări contractate pentru sume mai mari, dar cred că execuţia se va amâna la unele pe anul viitor“.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 13.09.2017

Printeaza

Atenţie: Această scriere publicistică este destinată exclusiv abonaţilor ZF Corporate. Utilizatorii pot descărca şi tipări conţinut de pe acest site doar pentru uzul personal sau fără scop direct ori indirect comercial. Toate materialele publicate sunt protejate de către Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare - privind dreptul de autor şi drepturile conexe.