Unu din doi absolvenţi de MBA a fost promovat pe parcursul sau după finalizarea programului

Cât este meritul managerilor şi cât al programelor MBA?

14 apr 2013 Autor: Corina Mirea

„Cred că orice promovare generează anumite tensiuni din partea colegilor care fie nu au fost luaţi în considerare în acest proces, fie nu au obţinut-o. Dar nu a fost şi cazul meu, cu toate că angajatorul mi-a plătit programul, pentru că nu erau mai mult de două sau trei persoane pretabile pentru a fi implicate într-un astfel de proiect. Mai mult, MBA-aul nu este un curs cu adresare generală, ci presupune cunoaşterea limbii engleze, absolvirea studiilor superioare, susţinerea şi obţinerea unor rezultate favorabile într-un examen de admitere şi nu în ultimul rând timp alocat pe parcursul studiilor.”  „Probabil că firmele din domeniul auto cred că aş fi prea scump, iar cele din alte industrii nu-mi acordă şansa de a-mi pune în valoare cunoştinţele pentru că nu am suficent de multă experienţă în sectorul lor de activitate.”

Vezi galeria foto Marius Scutaru, absolvent MBA Româno-Canadian

Mai bine de jumătate (53%) din managerii care au finalizat cursurile unui program de MBA în ultimul an au fost promovaţi în cadrul companiei pentru care lucrează, potrivit rezultatelor sondajului la care au participat 155 de manageri - absolvenţi de MBA. Pentru o mare parte din aceştia acest proces a însemnat şi o creştere a câştigului net lunar cu valori cuprinse între 15% şi chiar 50% faţă de salariul primit înainte de promovare.

Cât de mult contează un program de MBA în ochii angajatorului atunci când lista de candidaţi eligibili pentru promovare este prea lungă sau, din contră, prea „săracă”?

„Am fost promovat către finalul programului de MBA şi cred că absolvirea acestuia a reprezentat un element important în luarea acestei decizii de acţionariatul companiei, cel puţin în proporţie de 30%. Însă, nu consider că acesta reprezintă o condiţie esenţială pentru promovare, mai ales în industria auto, pentru că nu este un loc în care să-şi desfăşoare activitatea oameni cu un nivel foarte înalt de educaţie şi în care firmele să investească bani pentru pregătirea lor prin cursuri sau traininguri”, spune Marius Scutaru, care de zece luni ocupă poziţia de branch manager în cadrul importatorului vehiculelor comerciale MAN în România, MHS Truck&Bus.

Anterior, el a fost timp de şase ani service manager în cadrul aceleiaşi companii, iar promovarea i-a adus anul trecut o creştere salarială de 50%.

Scutaru, 36 de ani, a absolvit programul de MBA Româno-Canadian în 2012, pentru care angajatorul său a plătit 11.500 de euro, după care pe lista „scurtă” a companiei au mai fost evaluaţi şi alţi trei angajaţi care doreau să se înscrie la un MBA.

Există însă şi absolvenţi care sunt de părere că nu trecerea în CV a acronimului „MBA” le-a asigurat promovarea, ci mai degrabă cunoştinţele dobândite şi abilităţile deprinse în cadrul programului de educaţie managerială.

„Promovarea a venit pe parcursul derulării programului şi nu a presupus o schimbare a denumirii postului meu, ci preluarea unei responsabilităţi şi a unei echipe mai mari şi obţinerea unei puteri de decizie crescute. Nu cred că înscrierea în program mi-a adus promovarea, ci mai mult cunoştinţele şi abilităţile câştigate la cursuri”, precizează Andreea Sabina Custura (Petrescu), 32 de ani, sourcing category manager în cadrul grupului austriac Erste Group.

Chiar dacă promovarea nu a însemnat o schimbare a denumirii postului pentru Sabina Custura (care şi-a finanţat din resurse proprii programul de MBA din cadrul Maastricht School of Management al cărui cost se ridică la 18.600 de euro),  salariul i-a fost mărit însă  cu circa 20%.

Nici pentru Valentin Ţuca, 53 de ani, un economist de profesie cu experienţă atât ca manager în multinaţionale, dar şi ca antreprenor (el este unul dintre fondatorii firmei de executive search K.M. Trust&Partners), promovarea nu a fost motivată de absolvirea programului de EMBA din cadrul Pilkington Raţiu Business School, ci, spune el, de conţinutul CV-ului şi al experienţei profesionale.

„M-am înscris la cursurile de EMBA pentru că am fost atras de ideea participării la un program predat de profesori renumiţi din străinătate, de la şcoli de afaceri precum INSEAD sau Ashridge Business School. Având în vedere experienţa profesională acumulată de-a lungul carierei nu cred că ar fi fost necesar să urmez un astfel de program pentru a deveni mai atractiv pe piaţa muncii. Dar este adevărat că pentru un angajator este esenţial să îşi atragă resurse educate şi cât mai bine pregătite, iar un curs de EMBA poate fi considerat ca fiind o componentă valoroasă”, spune Ţuca, ce şi-a finanţat singur programul al cărui cost ajungea la momentul înscrierii la 17.000 de euro.

În opinia sa însă, un program de MBA/ EMBA nu este o certitudine pentru a avansa în carieră, deşi este util.

„Obligatorii sunt efortul depus şi disponi­bilitatea de a face sacrificii pentru a reuşi ceea ce îţi propui”, explică Valentin Ţuca, în prezent CEO pentru România şi Europa de Sud al brokerului de asigurări Aon.

 

Promovarea, generator de tensiuni la locul de muncă

Deşi numărul angajaţilor care au ales să îşi plătească programele de MBA/EMBA din surse proprii este în continuă creştere, ponderea celor care acceptă finanţări din partea companiilor pentru care lucrează fiind substanţial mai mică, există cazuri în care decizia angajatorului de a-şi trimite „un anume” subordonat la studii de educaţie managerială poate crea disensiuni şi animozităţi în cadrul organizaţiei.

Totuşi, aceste cazuri sunt rare, absolvenţii fiind de părere că o diplomă de MBA sau EMBA îţi aduce respectul celor din jur şi al oamenilor de business.

„Cred că orice promovare generează anumite tensiuni din partea colegilor care fie nu au fost luaţi în considerare în acest proces, fie nu au obţinut-o. Dar nu a fost şi cazul meu, cu toate că angajatorul mi-a plătit programul, pentru că nu erau mai mult de două sau trei persoane pretabile pentru a fi implicate într-un astfel de proiect. Mai mult, MBA-aul nu este un curs cu adresare generală, ci presupune cunoaşterea limbii en­gleze, absolvirea studiilor superioare, susţinerea şi obţinerea unor rezultate favorabile într-un examen de admitere şi nu în ultimul rând timp alocat pe parcursul studiilor”, explică Marius Scutaru.

Totuşi, el şi-a luat măsuri de precauţie în ceea ce priveşte modul în care colegii ar putea să îl trateze după absolvirea programului, astfel că a evitat să îşi treacă pe cartea de vizită titulatura de MBA.

În acelaşi timp, Scutaru crede că MBA-ul a fost în unele cazuri un „handicap” în ceea ce priveşte noi oportunităţi de carieră.

„Probabil că firmele din domeniul auto cred că aş fi prea scump, iar cele din alte industrii

nu-mi acordă şansa de a-mi pune în valoare cunoştinţele pentru că nu am suficent de multă experienţă în sectorul lor de activitate”, adaugă Marius Scutaru.

Pe de altă pare, Sabina Custura este de părere că programul de MBA a ajutat-o să obţină mai uşor respectul colegilor, al şefilor, precum şi al partenerilor de afaceri.

„Absolvirea programului mi-a oferit mai multă credibilitate în business şi mai multă autoritate”, conchide ea.

 

 

Printeaza

Atenţie: Această scriere publicistică este destinată exclusiv abonaţilor ZF Corporate. Utilizatorii pot descărca şi tipări conţinut de pe acest site doar pentru uzul personal sau fără scop direct ori indirect comercial. Toate materialele publicate sunt protejate de către Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare - privind dreptul de autor şi drepturile conexe.